Din istoria Galatiului...

LUPTA DE LA GALATI

IANUARIE 1917

Retragerea in Moldova

La inceputul anului 1917, toata armata romana care scapase din dezastrul campaniei anului 1916, se afla in Moldova. Puterea ei de lupta era aproape anihilata. Starea de spirit a autoritatilor si a populatii, mai ales a celei originare din Muntenia, era in lunile decembrie 1916 - ianuarie 1917 foarte deprimanta. Pe ulitele Iasilor, "comunicatul de seara" aducea numai vesti rele. Romania se micsora mereu, Buzaul, Ramnicul-Sarat, Focsaniul, Braila cazusera pe rand in mainile inamicului. Trupele romane care se retrageau in Moldova se aflau intr-o stare mizerabila. Tifosul exantematic facea ravagii. Si, pentru ca durerea sa fie desavarsita, la Ciurea, langa Iasi, are loc o catastrofa de cale ferata, cea mai mare petrecuta vreodata in Romania, in care mor cateva sute de oameni. Dar pericolul cel mare venea de unde se astepta lumea mai putin: dinspre rusi. La 1 ianuarie 1917, statul roman era redus la o treime din teritoriul sau. Populatia se ingramadise in Moldova, dar tot aici se afla si armata rusa, aproximativ o jumatate de milion de trupe luptatoare, tarand dupa ele un numar egal de trupe de etape, servicii, spitale etc. Era o multime de un milion de rusi care invadasera Moldova, forfotind prin toate orasele si satele, inghesuindu-i si dislocandu-i pe romani. In Iasi, rusii cumparau case ori inchiriau apartamente pe 5 ani. In Delta Dunarii, au desfiintat autoritatile locale, au arestat jandarmii, au cerut evacuarea populatiei romane, lasand pe loc doar lipovenii. In public stapanea credinta ca frontul nu va putea rezista si ca Moldova nu era decat o prima etapa a evacuarii definitive spre Rusia. Autoritatile militare ruse alimentau pornirea spre acest exod in masa.

Din aliati, vrajmasi

Istoricul colaborarii noastre politice si militare cu aliatul rus, atat in pregatirea razboiului, cat si in desfasurarea lui, a fost un sir de dificultati de tot felul, de deceptii si de necazuri. Atitudinea Guvernului si comandamentului rus tarist a fost departe de o atitudine loiala, de parteneriat. Practic, aceasta atitudine a contribuit la dezastrul nostru militar din prima parte a razboiului. Revolutia rusa a detaliat aceasta situatie, schimband radical premisele politicii rusesti, anuland de fapt Conventia militara ruso-romana. In scurt timp, colaborarea armatelor celor doua tari a incetat; mai mult, ele au devenit vrajmase. Armata rusa, in ciuda opozitiei conducatorilor ei, simpatiza pe fata cu Revolutia bolsevica. In spatele frontului, suvoiul imens al Armatei Ruse a inceput sa-si paraseasca pozitiile, pentru a se reintoarce in Rusia. Lucrul acesta se facea prin fortarea liniilor romanesti, fapt ce a dat nastere la ciocniri violente, ajungandu-se pana la adevarate batalii. Una dintre ele s-a dat la Galati.

Armata rusa paraseste pozitiile

Armata a VI-a rusa, care ocupa sectorul Siretului de Jos, de la Tecuci la Galati, aderase complet la revolutie si abandonase lupta. Ea era constituita din trei corpuri de armata, a cate doua divizii fiecare, care ocupau sectoarele: Ivesti, Hanu Conachi, Vames, Piscu, Sendreni si Galati. Efectivul fiecarei divizii era de 5.000-6.000 de baionete. In spatele Armatei ruse, romanii ocupau sectorul Tecuci-Galati, cu Divizia a IV-a, avand cartierul diviziei la Pechea, iar cartierele celor doua brigazi ale sale, la Grivita - sud de Cudalbi-Fantanele, nord-vest de Galati. Un post de observatie era la Tecuci si in intreaga regiune erau detasamente insarcinate sa-i supravegheze pe rusi si sa-i impiedice in producerea jafurilor. Pe 12 ianuarie 1917, o delegatie de soldati rusi, de la Vames, se prezinta la cartierul Diviziei a IV-a romane si anunta ca a doua zi divizia rusa va pleca de pe front si va trece Prutul, in Basarabia. Rusii nu-l mai recunosteau pe generalul Scerbacev drept conducator, si-i atentionau pe romani ca, in caz de oponenta, vor arde si vor distruge totul in calea lor. In fata unei asemenea amenintari, Divizia a IV-a romana a luat dispozitiile necesare pentru impiedicarea rusilor. Iar Divizia a 13-a vecina i-a trimis in ajutor doua batalioane de infanterie, cu mitraliere si cu artilerie. Acest lucru i-a linistit un pic pe rusi. Dar pe 16 ianuarie, Divizia 40 rusa, care ocupa sectorul Hanu Conachi, paraseste frontul si, insirata pe trei coloane, a pornit spre Pechea. Detasamentele romanesti i-au iesit in cale si au reusit s-o intoarca inapoi pe pozitii. A doua zi, se intampla la fel, doar ca de aceasta data era vorba de Divizia a 12-a rusa. Conducatorii au fost dezarmati de romani la Slobozia Conachi, si rusii s-au intors pe front. Dar in regiunea Galatiului, la aripa stanga a frontului Armatei a 6-a ruse, se gasea Corpul 4 siberian, considerat o unitate de elita, ce se distinsese atat in razboiul ruso-japonez, cat si in razboiul actual. Una din diviziile acestui corp avea cartierul la Sendreni. Ea si-a parasit pozitiile si a pornit in mars pe soseaua Tecuci-Galati, de-a lungul malului nordic al Siretului, cu directia Galati si cu intentia de a trece Prutul in Basarabia. Comitetul celei de-a doua divizii a corpului, care se gasea in Galati si forfotea de-aiurea prin oras, a hotarat sa-si ajute divizia sora. Si a inceput sa-i dezarmeze pe soldatii romani. Tot frontul Armatei a 6-a este acum dezorganizat. Prin parasirea pozitiilor de catre rusi, se lasa pur si simplu la discretia nemtilor o linie care putea fi usor strapunsa, pentru a se ajunge in Moldova. In aceste conditii, Regimentul 5 de infanterie roman ocupa sectoarele detinute de diviziile 30 si 40 ruse. Doua plutoane din Regimentul 21 ocupa transeele Regimentului 136 rus.

Orasul se pregateste de aparare

La Galati, situatia era mai mult decat alarmanta. Orasul era amenintat de un intreg corp de armata, din care disparuse disciplina si respectul pentru ordine. Comandorul de marina Rizea Niculescu, comandantul sectorului Galati, primeste ordinul de a bara drumul coloanelor ruse spre est si de a apara orasul. Colonelul Badescu, comandantul Brigazii a 8-a de la Fantanele, are misiunea de a ataca dinspre nord si dinspre vest coloanele ruse, aflate in defileul dintre baltile Malina, Calica si Siret. Din pacate, disproportia fortelor este zdrobitoare, rusii fiind mult mai numerosi si mai bine pregatiti. Era vorba de celebrul Corp 4 siberian, in fata caruia romanii nu aveau nici o sansa. In zilele de 20 si 21 ianuarie, in jurul Galatiului se va da o lupta violenta intre acest Corp 4 siberian si fractiuni ale Diviziei a 4-a romane. Comandorul Rizea imprastie putinele sale forte in jurul Galatiului. Cea mai mare parte a trupelor, doua companii si jumatate, din Regimentul 21, sunt pastrate pe Dealul Tiglina, spre a opri iesirea rusilor din defileul baltilor, Calica si Siret. Pe aici se astepta, de altfel, atacul principal. Aici se afla si doua baterii pe afete fixe, ale marinei, o escadrila de 4 vedete, un torpilor si o salupa. O alta companie a ocupat pozitie langa bateriile marine, cu fata spre oras, spre a preveni un eventual atac al rusilor din Galati (Divizia a 10-a, in spatele pozitiei de la Tiglina). Asadar, Galatiul putea fi atacat si din afara, si din interior. Mici detasamente sunt postate la nord-vest de oras, spre Filesti, si la est, spre Reni, iar in oras a fost oprit un detasament de marina si doua plutoane de infanterie, spre a supraveghea trupele ruse ale Diviziei a 10-a. Galatiul se afla, timp de doua zile, sub bombele rusilor Rusii incep sa inainteze din doua directii: dinspre nord-vest de Filesti inainteaza Regimentul 34. Dinspre vest, de la Sendreni, inainteaza grosul Diviziei a 9-a. In acelasi timp, puternice patrule rusesti se strecoara pe la sud de Baltita, surprind avanposturile romanesti de pe Tiglina, si captureaza un ofiter si 14 soldati. Comandantul orasului cere ajutoare de la brigada. Tot ce i se poate trimite este o companie de mitraliere si o jumatate de companie infanterie, de 70 de oameni. Cu ei se intareste detasamentul dinspre Filesti si trupa de garda din oras. Aceasta din urma reuseste sa-i impiedice pe rusi sa inarmeze cele 23 de mitraliere din depozitul Diviziei a 10-a din strada Daciana, cu care ei voiau sa atace pe la spate trupele romane de la Tiglina. Detasamentul roman trimis de Brigada a 7-a la Sendreni, pentru a opri inaintarea grupului Diviziei a 9-a rus, e prea slab. Romanii se retrag pe dealurile de la nordul satului, iar rusii isi fac loc si ajung la Movileni, asezandu-si tunurile in baterii indreptate deasupra Galatiului. O delegatie de soldati din Divizia a 9-a, in frunte cu un capitan, se prezinta la Galati si cer sa li se permita trecerea prin oras, pana la ora 3 dupa-amiaza. Daca nu, vor bombarda orasul si vor forta trecerea. Comandantul roman refuza. La ora 3,00 Armata rusa incepe bombardamentul: noua baterii de la Movileni trag asupra Galatiului si asupra pozitiilor armatei romane timp de patru ceasuri. Artileristii rusi trag insa foarte prost si pricinuiesc pagube neinsemnate. Bateriile marinei noastre riposteaza, tragand asupra bateriilor ruse si asupra rezervelor de infanterie. La ora 19,00 bombardamentul se incheie.

Orasul, atacat din toate partile

In noaptea care a urmat, intre patrulele de infanterie si rusi au fost violente incaierari. Colonelul Badescu a incercat, prin parlamentari, sa-i convinga pe rusi sa depuna armele. Nici un rezultat. A doua zi, rusii reincep bombardarea Galatiului si pregatesc un atac concentrat asupra orasului. La aripa de vest, trupele Diviziei a 9-a ataca cu putere si ocupa stramtoarea dintre Malina si Siret. La centru, trupele rusesti de infanterie si artilerie din Divizia a 10-a, care erau cantonate in cazarmile Tiglinei si la gura Siretului, se concentreaza in spatele detasamentului roman de la Tiglina. Il ataca brusc si prin surprindere si captureaza prima linie: o companie si jumatate, situata pe botul dealului Tiglina, in fata Lacului Calica. Restul trupelor noastre se retrage pe linia a doua, aproape de valea Tiglinei, la 800 m de bateriile marine. Dar informatii foarte rele vin acum si dinspre est. Vasele si pichetele romanesti de pe Prut au fost dezarmate. Detasamentele romane de la Reni si Giurgiulesti, de peste Prut, au fost si ele dezarmate. O baterie grea ruseasca si sase mitraliere au fost asezate pe dealul Giurgiulesti, pe malul Prutului, iar un detasament rus, format din doua companii de mitraliere, un escadron de cavalerie si o baterie de artilerie, a trecut Prutul, inaintand spre Galati. Bateria si-a asezat tunurile langa Lacul Brates. Infanteria rusa desfasurata in linie de lupta inainteaza, precedata de patrule de cavalerie, si patrunde in partea de jos a orasului, unde se intareste cu peste 200 de infanteristi inarmati din Divizia a 10-a. Rand pe rand, ei dezarmeaza posturile noastre de graniceri si militieni. Un vas rus, inarmat cu un tun de 150 mm, venind de la Reni, urca Dunarea si trage asupra docurilor, vaselor marine si bateriilor noastre. In acelasi timp, tunurile de la Giurgiulesti arunca obuze in oras.

Atacul roman la baioneta ii ingrozeste pe rusi

Situatia trupelor de aparare a Galatiului este mai mult decat dramatica. Ele sunt acum atacate din 4 directii: vest, nord, est si sud. In oras, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie in unitati de lupta, fara a mai putea fi impiedicate de vreo trupa romana. Orice masura pe care o ia armata romana contrasteaza foarte tare cu diferenta numerica intre soldati. In acest moment, armata romana are o tresarire extraordinara de orgoliu. Din detasamentul de la Filesti se iau doua plutoane de infanterie, o sectie de mitraliere, care sosesc in fuga. Infanteristii romani ataca cu o violenta de neimaginat detasamentul rus de la est, il pune pe fuga si-l urmareste pana trece Prutul. Lucrurile iau o intorsatura incredibila si pe dealul Tiglinei. Mana de soldati romani care s-a mentinut pe linia a doua, ajutata de o companie din Regimentul 50, trece la contraatac. Sustinut pe dreapta de Detasamentul Milicescu, sosit de la Filesti (jumatate de companie), iar pe stanga de bateriile marinei si a vedetelor de pe Dunare, romanii reusesc sa-l respinga pe celebrul lor inamic. Dinspre nord, are loc atacul principal, dat de trupele din Brigada a 8-a, sub comanda colonelului Badescu, intre lacurile Malina si Calica, impotriva grosului Diviziei a 9-a ruse. La inceput, romanii inainteaza foarte greu, din cauza unui puternic foc de baraj al artileriei ruse. Dar bateria romana ii sustine. Vedetele marinei reusesc sa treaca peste barajul rus de torpile, fara nici o piedica din partea marinarilor rusi. Ele bombardeaza din flanc pozitiile ruse. Cu toate acestea, situatia era departe de a fi transata in favoarea noastra. Si atunci, armata romana face ceea ce a facut dintotdeauna: atacul la baioneta. In frunte cu comandantii lor, soldatii romani trec la un atac violent la baioneta, recuceresc dealul Tiglina, ii elibereaza pe camarazii lor capturati si-i pun pe fuga pe rusi. Atacati si respinsi dinspre nord si est, rusii intra in debandada si incep sa se ingramadeasca spre sud, inspre Gara Barbosi, si podul de peste Siret. Artileria noastra si trei avioane de bombardament arunca bombe asupra masei de soldati rusi stransi acolo. Furia cu care romanii, semnificativ mai putin numerosi, contraataca, ii ingrozeste pe rusi, care iau o hotarare disperata si senzationala. La ora 11,00 noaptea incep sa treaca podul si linia frontului si se predau germanilor. A fost un deznodamant total neasteptat si absolut unic in istoria celui de-al doilea razboi mondial. O batalie intre doua armate aliate, in fata pozitiilor inamicului si sub privirile acestuia.

Capitularea

S-au predat germanilor majoritatea regimentelor 33 si 35 de infanterie rusa, in total peste 3.000 de oameni, cu tot materialul si cu un divizion de artilerie. A doua zi dimineata, o delegatie a Diviziei a 9-a siberiene a anuntat capitularea. Restul regimentelor 33 si 35, regimentele 34 si 36 in intregime, Brigada a 9-a de artilerie, siberiana, o baterie a Diviziei a 10-a siberiene si coloana Statului Major al diviziei, impreuna cu tot materialul (60 de tunuri, arme, munitii, tunuri de transee, care erau concentrate dincole de Siret, la Vadeni, gata sa treaca la nemti), au declarat ca se predau romanilor daca li se lasa libera trecere pentru oameni si caii si carutele lor. Dupa ce au fost dezarmati, li s-a dat voie sa plece. A doua zi au fost dezarmate complet si trupele celei de-a doua divizii, a 10-a, a Corpului siberian. Si acestea au fost lasate sa treaca peste Prut, pe sub paza santinelelor romane. Batalia de la Galati - cea mai spectaculoasaBatalia de la Galati a fost singura din timpul primului razboi mondial, cand s-au folosit trupele terestre, marine si aviatice in acelasi timp. Conform istoricului Constantin Kiritescu, lupta de la Galati a fost una dintre cele mai spectaculoase din luptele desfasurate pe teritoriul Romaniei. In semn de omagiu, autoritatile dintre cele doua razboaiei mondiale, au instalat o placa memoriala de cinstire a gloriei soldatilor care au aparat Galatiul in acele zile. Aceasta se afla pe locul unde astazi se gaseste magazinul Stirex, din Mazepa. In 1945-1946, in incercarea de a sterge rusinea de pe obraz, rusii au dat ordin ca aceasta placa memoriala sa fie demolata, iar in istorie, generatii intregi de galateni habar nu au avut despre acest episod cutremurator din istoria Galatiului si a poporului roman.

Sursa : Viata Libera